sunt acasa...

...pentru totdeauna.

m-au rapit extraterestrii

Nu stiu unde sunt, nici cine si de ce m-a luat. Cert e ca nu recunosc nimic in jurul meu. Nu stiu cat timp voi sta aici. Cine stie, poate ne vom mai vedea...la un moment dat.

Mi-e dor de casa mea si de oamenii mei...

ocupat mai sunt

Atat de multa treaba am, ca n-am pic de timp sa-mi mai pun mustatile si labutele la treaba pe blog.

Ce treaba? Pai patrulatul in jurul casei e putin lucru? Si apoi explorarile dincolo de gard, confruntarile cu alte pisici de prin vecini (cu succes, pentru moment), goana dupa fluturi si pasari prin curte si in afara ei, astea necesita timp, nu gluma...

Si apoi mai e si puiul oamenilor mei. Ma fugareste tot timpul. E simpatica in felul ei, si ma bucur ca ii e drag de mine, dar as vrea sa nu ma mai smotoceasca asa de fiecare data cand ma prinde. Are ea noroc ca-s baiat bine crescut si ca nu ma supar. Sper sa creasca cat mai repede si sa inteleaga ca imi place sa fiu mangaiar, scarpinat sub barbita si pe burtica, si ca imi place sa ma cuibaresc in bratele cuiva si sa torc acolo pana adorm. Eu cred ca o sa fim prieteni buni ceva mai incolo. Pana atunci trebuie sa-mi pazesc blanita.

Gata, inapoi la somn pe pervaz. Soarele asta de toamna imi da un soooomn...

sa traiesc si sa cresc mare

Azi e ziua mea, implinesc 6 ani pisicesti.

Happy birthday to me!

Sursa foto: chocolateandmarmaladetea

pregatiri de Paste

Sambata merg la tuns, aparent impreuna cu amicul Ric. Se pare ca umanii vor sa ma faca sa arat ca un mielut de Paste...

Pana una alta, pasc si eu pe-afara ce-a mai ramas din gazon.